sâmbătă, 30 ianuarie 2010

retiarius


Roma ,pustie,
Praful,
Sângele,
Primului tigru,
Ultimului om.


Îi văd,
Îi simt obositi dupa atâta timp:
Cât 40 de zile
Cât 40 de ani ,
Nu mai muşcă,
Doar mă strâng,
Încet.

Aş da Lui ce-i al Lui,
Lor ce-i al lor:
coada
pielea
solzii
otrava.

Când n-am să mai pot
Şi n-am să mai strig,
Am să stau sa aştept,liniştit,
Prin ecouri de muşte,să aud paşii
Venind ,coborând,spre mine…

miercuri, 13 ianuarie 2010

Orb


Pe străzi purtat
De gânduri,
M-am aşezat,
Într-un târziu......

Soare în ochi,
Eu orbul
Ce cu-o oglindă se apară de Soare,
Îndoit,sub cele două coarne
Împungând în spate,
Însetat.

Târziu....
Cerşind mântuirea,
Cerşind un fir din părul tău Ariadna,
Ca să-mi găsesc drumul.....

miercuri, 6 ianuarie 2010

Marea roşie


Asfaltul de sub tălpile tale
Acum,l-aş preface în nisip fin,
Cald.

Apoi,
Poate că ne-am scrie numele-n nisip.
Tu mi-ai spune Petru ,
Eu ti-aş zambi….

Poate că eu aş spera
Ca mînă de mînă,să despărţim marea ,
Sa pornim……

Şi poate ca mi-aş mai dori
Să nu ma lepăd
Nici măcar o data……

gaudeamus ingurgitur


Unde vor fi trambitele?Unde vor fi urletele de bucurie?Vom avea pe fata regretful ca s-a terminat o perioada foarte frumoasa a vietii noastre pe care am reusit sa o fructificam la maxim?Sau poate va fi doar o scena de blazare din filmul “Reality bites”?

E ciudat cand iti dai seama ca nu te regasesti nicaieri,chiar si dupa studii specializate.Ca acel miriapod din Kafka,incepi sa escaladezi corpurile facultatii,iar profii rad si te impug cu umilinte,tu fiind la mila lor universitara.Fluturii au plecat de mult;batai de aripi pulverizand linistea meditativa ,unde sonore care abia le percepe urechea surzita de atatea formule scrijelite pe pereti negri,tu nu mai ai de mult aripi.Miriapodul din colivie,melcul care se poate plimba pe marginea eternitatii incadrata intr-o cutie de carton,iti dai seama cat esti de mic.Aspiratii mari,ca niste vase de aur goale iar tu ai umblat un desert intreg cautand raspuns la intreabare socratica “Cine sunt eu?”

Nietzsche ar fi raspuns ironic “Eu sunt cel ce sunt”,urmat apoi de un ras isteric,in maniera sa obisnuita.Totusi avem si ceva divin pe acolo,adimensional si fara o forma anume,ascuns printre vintre si bastonase,asteptand sa fie gasit cumva.Pacat cand ajungi sa te necunosti din ce in ce mai tare…….

Haide Ulise!Sirenele astea te-au fermecat cu behaielile si mugetele lor.Macar de erau cantece frumoase cantata cu pathos,dulci,infiltrandu-se in urechile tale ca niste serpi fini in timp ce tu gustai mere de aur .Musca cu pofta ,tu acel Adam caruia i se bagau pe gat fructe din acel pom al cunoasterii universitare!Ti s-au deschis ochii cumva?Cunosti binele si raul?Ai aflat moartea?

“Traiasca scoala! Traiasca profesorii! Traiasca fiecare-ntrebator! Traiasca fiecare-ntrebatoare! Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!”.Asta ti-a cantat Pan traducand notele si muzica in formule bizare,o teorie ciudata despre electroni metafizici in unghiuri dopate cu prea multa realitate,o realitate aproape virtuala uneori ,un vis din care te trezesti prea tarziu intr-un pat dezordonat,tremurand si de unul singur.Este intuneric.Ai aflat moartea?

joi, 17 decembrie 2009

miercuri, 25 noiembrie 2009

"to Sebastian Salman Rushdie"


Iata ca am primit si autograf de la Salman Rushdie.Nu am ce sa zic mai mult:era o coada imensa,multi oameni cu "Versetele satanice",doar eu cu "Pamantul de sub talpile ei" in prima editie si domnul Rushdie cu un pix si un zambet pe fata .......

marți, 24 noiembrie 2009

asteptandu-l pe ....Salman Rushdie


Sunt unele moment in viata care ai vrea sa le retii in memorie pentru tot restul vietii,asta mai ales datorita faptului ca nu te asteptai sa ti se intample vreodata.Cam asa a fost si in seara asta.Daca mi-ar fi spus cineva ca voi apuca sa il vad de-aproape pe unul din scriitorii mei preferati,nu prea l-as fi crezut,deoarece majoritatea sunt morti sau sunt de o statura de monumentala si greu ajungi sa fii in aceeasi incapere cu ei.Totusi s-a intamplat acest lucru,la care nu m-as fi asteptat toata viata mea.Da,l-am vazut si ascultat pe Salman Rushdie de aproape.

Eram in clasa a 12a cand am citit “Pamantul de sub talpile ei”.Intr-un mod ironic,atunci mi-am dat seama ca lecturile serioase din studiile lui Eliade au avut un rost.Pentru un pusti de clasa a 12a care e plictisit de cum se face literature in scoala,cartea a venit ca o revelatie culturala,stilistica si asa mai departe.Am ramas impresionat profund ,urmarit de o senzatie literara placuta pe simturile mele “culturale”.Lumea lui Rushdie e una vie,simbolica si de ce nu,chiar magica in multe momente.Au urmat inca vreo 4 carti de ale lui dupa,fiecare o lume in sine,de culoare si savoare diferite fata de celelalte.E fain ca Rushdie e genul de autor care cere un pic de effort de la cititor si nu ofera totul pe tava.Pe langa asta ,cu siguranta vei mai reciti la un moment dat o carte de-a lui pe care ai citit-o anterior,cu ani in urma poate…..

Nu pot sa spun ca am avut o nu stiu ce revelatie,insa a fost un moment special.Fiind un artist al cuvintelor care il admir mult ,bucuria a fost mare,mai ales ca nu aveam bilet la intrare la eveniment,care s-a tinut la teatrul Odeon,unde numarul de locuri era limitat.Publicul a fost de foarte mult bun simt,fara telefoane mobile sunand sau orice altfel de perturbatii sonore.Rushdie a raspuns la niste intrebari,unde s-a vazut din nou simtul umorului caracteristic domniei sale,care poate fi surprins in fiecare din cartile sale.

A fost o seara deosebita,un eveniment frumos si neasteptat.E de apreciat ca s-a reusit aducerea in Romania unui personaj de talia lui Salman Rushdie,o figura de o importanta imensa pe scena culturii de nivel mondial,mai ales cand azi literatura cade din ce in ce mai mult in derizoriu si banal.A avut un parte de un public civilizat si manierat,care nu a venit pentru spectacol,ci pentru o intalnire cu un mare scriitor.E bine ca mai au loc si la noi evenimente de genul asta.Parca a mai aparut si o raza de lumina pe cerul nostrum mioritic,si poate am lasat si noi o amintire placuta domnului Rushdie