22 aprilie 1986.22 de ani de atunci.Nici nu ma nascusem inca cand el a murit.Am aflat despre el mult mai tarziu.De opera nu mai zic si valoarea ei.
Cum stateam eu la a doua citire cu “romanul adolescentului miop” in mana in clasa a 12a
.Vremuri bune domle..A fost o intreaga explozie la momentul ala:Noica,Tutea,Steinhardt,Vulcanesu,Nae Ionescu si Eliade.Prea putin timp,prea multe de citit.
M-am regasit in acea carte(dar si in cate altele….).Am lasat cartea aia cu impresia ca ma asteapta un destin maret si am o misiune speciala,lucru ce mi-a dat o motivatie imensa.Si cum sa nu ai motivatie cand vezi sacrificiul pentru stiinta a acestui titan.M-am bagat apoi incet prin istoria religiilor lucru care ma bucur ca l-am facut.Ce face Eliade?Nu te face sa te simti prost.Cele 3 volume de Istoria Religiilor reprezinta o poveste cu mai multe fire narative si o gramada de personaje.Nimic complicat,trebuie doar rabdare si buna-vointa.Eu le-am citit pe parcursul unui an.Cu-adevarat o experienta placuta .
Un lucru foarte fain la Eliade este obiectivitatea din scrierile sale.Citindu-l nu vei urma o anumita religie.Toata opera sa este o calatorie foarte frumoasa(din care am parcurs destul de putin ,insa sper ca timpul sa fie de partea mea).De la o cultura la alta ,de la un zeu la altul sunt multe de vazut.Alegerea o faci singur.
Ma bucurasem tare cand facusem rost de “Solilocvii”.Am citit-o cu sufletul la gura.”Vreau si eu sa scriu asa” mi-am zis.Nu a fost sa fie.
Imi vin in minte “19 trandafiri” si “Tinerete fara batranete”.Le-am recitit iar si iar,de fiecare data descoperind lucruri noi.Of simbolistica asta…
Eliade a lasat mult in urma.Cica ar fi peste 80 de volume.Chiar sa-l ai ca scriitor preferat!
Eliade nu s-a compromis,cum au facut altii( domnule Cioran!).A stat drept , a scris si a oferit lumii un motiv pentru a exista.Nu a negat nimic din asa-zisele erori ale trecutului ci a infruntat cu stoicism urmarile.Ca a plecat din Romania nu trebuie neaparat condamnat.Nu cred ca a fost vorba de o fuga.El si-a urmat cursul studiilor(spre deosebire de Oprisan care nu prea a mai apucat din pacate.)
Ce sa spun despre omul asta?S-a dedicat pentru a oferi ceva important lumii secolului 21,a ocupat un loc in istorie si in memoria acestui secol.Ne-a adus aminte de sacru,ne-a aduc aminte de profan...Sa nu uitam!Atat.
Nota:Multi se intreaba daca Eliade a murit crestin.Pai,nu o zic eu o zice parintele Gheorghe Calciu:”Da” cu d mare.Chiar crestin-ortodox.Ca a trupul a fost ars e o alta poveste .Discipolii au dat o latura mai mistica acestui act.Nu era sa se revolte corpul lui Eliade la momentul respectiv.Sunt mai importante cuvintele lui decat cenusile lui.Cuvantul a stiut sa-l foloseasca.Sa vedem cum il folosim noi de acum incolo.Sau poate ne intoarcem la metalimbaj?
Cum stateam eu la a doua citire cu “romanul adolescentului miop” in mana in clasa a 12a
.Vremuri bune domle..A fost o intreaga explozie la momentul ala:Noica,Tutea,Steinhardt,Vulcanesu,Nae Ionescu si Eliade.Prea putin timp,prea multe de citit.
M-am regasit in acea carte(dar si in cate altele….).Am lasat cartea aia cu impresia ca ma asteapta un destin maret si am o misiune speciala,lucru ce mi-a dat o motivatie imensa.Si cum sa nu ai motivatie cand vezi sacrificiul pentru stiinta a acestui titan.M-am bagat apoi incet prin istoria religiilor lucru care ma bucur ca l-am facut.Ce face Eliade?Nu te face sa te simti prost.Cele 3 volume de Istoria Religiilor reprezinta o poveste cu mai multe fire narative si o gramada de personaje.Nimic complicat,trebuie doar rabdare si buna-vointa.Eu le-am citit pe parcursul unui an.Cu-adevarat o experienta placuta .
Un lucru foarte fain la Eliade este obiectivitatea din scrierile sale.Citindu-l nu vei urma o anumita religie.Toata opera sa este o calatorie foarte frumoasa(din care am parcurs destul de putin ,insa sper ca timpul sa fie de partea mea).De la o cultura la alta ,de la un zeu la altul sunt multe de vazut.Alegerea o faci singur.
Ma bucurasem tare cand facusem rost de “Solilocvii”.Am citit-o cu sufletul la gura.”Vreau si eu sa scriu asa” mi-am zis.Nu a fost sa fie.
Imi vin in minte “19 trandafiri” si “Tinerete fara batranete”.Le-am recitit iar si iar,de fiecare data descoperind lucruri noi.Of simbolistica asta…
Eliade a lasat mult in urma.Cica ar fi peste 80 de volume.Chiar sa-l ai ca scriitor preferat!
Eliade nu s-a compromis,cum au facut altii( domnule Cioran!).A stat drept , a scris si a oferit lumii un motiv pentru a exista.Nu a negat nimic din asa-zisele erori ale trecutului ci a infruntat cu stoicism urmarile.Ca a plecat din Romania nu trebuie neaparat condamnat.Nu cred ca a fost vorba de o fuga.El si-a urmat cursul studiilor(spre deosebire de Oprisan care nu prea a mai apucat din pacate.)
Ce sa spun despre omul asta?S-a dedicat pentru a oferi ceva important lumii secolului 21,a ocupat un loc in istorie si in memoria acestui secol.Ne-a adus aminte de sacru,ne-a aduc aminte de profan...Sa nu uitam!Atat.
Nota:Multi se intreaba daca Eliade a murit crestin.Pai,nu o zic eu o zice parintele Gheorghe Calciu:”Da” cu d mare.Chiar crestin-ortodox.Ca a trupul a fost ars e o alta poveste .Discipolii au dat o latura mai mistica acestui act.Nu era sa se revolte corpul lui Eliade la momentul respectiv.Sunt mai importante cuvintele lui decat cenusile lui.Cuvantul a stiut sa-l foloseasca.Sa vedem cum il folosim noi de acum incolo.Sau poate ne intoarcem la metalimbaj?
