Un punct.Apoi mai multe puncte la aceeasi distanta de punctul initial .Si sub presiunea unei supradoze de altruism,transforma totul intr-o infinitate de puncte situate la aceeasi distanta.Rezultatul?Un cerc simpatic,un inel vital la degetul mic al marelui om al secolului 20.
Asadar totul ajunge sa fie de raportare punctuala.Pornim de la un punct,intalnirea dintre spermatozoid si ovul,intersectia dintre abscisa si ordonata si deja se formeaza cele 4 cadrane iar graficul ….eeee graficul urmeaza mai tarziu.(parca aveam noi libertartatea de a ne exprima latura artistica).Poate ca suntem prea artisti,prea echilibrati deoarece in loc de niste mazgalituri ciudate facute de mana noastra ,ajungem sa preferam ceva mai frumos,mai plastic,mai rotund:”un cerc”.
2 dimensiuni:lumina si intunericul,ura si iubirea ,divinul si antidivinul ,cele doua fete ale cercului,carnea si sufletul acestui biped constient de suprematia lui asupra lucrurilor.Ia-ta-l invartindu-se in cercul sau,in mica lui gradina (zoo)logica.Dai o tura.O dai pe doua.La a treia te faci ca nu prea mai tii minte cum era a doua oara.In cele din urma stii traseul pe de rost.Il repeti,il repeti,iti repeti si il vei repeta.Ajung lucrurile sa fie plictisitoare:halou stralucitor si orbitor la inceput,acesta isi pierde din stralucire, se transforma in sfoara,in latul in care crezi ca te ajuta sa te agati de ceva pe lumea asta
Plictisul nu se sterge cu plictiseala.Bucuria poate veni dupa lacrimi,insa si lacrimile spala niste obraji murdari de funinginea cosmosului social.Cum asa?
Poate privind in sus,poate privind in jos.Verticalu’ castingand fata de orizontalu’.
Mai pe sleau si geometric:un con.Daca viata ta e de patrat ,vei avea o piramida si o mumie ascunsa probabil pe acolo,de care nici tu nu stii.
Conul nostru are si el o orientare,un varf,iesirea noastra din planul orizontal.
Ii dam un sens,o polarizare magnetica,un nord sau sud acolo.Si fizica ne mai arata lucruri utile uneori…..
De la doua dimensiuni,ajungem la trei.Vrea bipedul nostru mai mult?Vrea sa fie triped poate,de unul singur....Isi transforma complexul de nu se putea schimba in ura,si ii da mii de valente,si apare centipedul asta simpatic care ii intra pe sub piele.Sau poate nu vrea sa se schimbe si vrea sa ramana la cerculetul lui…..impreuna cu micul centiped,pe un teren de joaca incercuit.
