A trecut mult timp de când nu am mai scris ceva pe blog.
Nu ştiu cum s-a intâmplat dar am ajuns la primul concert de post rock din viaţa mea.Trupa in cauză este una total necunoscută din zona asta insa din lipsă de alte variante ne multumim cu atat.E vorba despre Kokomo.Nu am ce sa zic prea multe despre stilul abordat:e post rock pur şi simplu cu nimic deosebit.
Ce a facut aceasta experienta memorabila a fost energia degajată în concert .Era fix ce imi doream sa văd şi să aud:de la jocuri de lumini până la rupere pe scenă din partea componenţilor trupei.Din păcate publicul(şi aşa in număr foarte foarte mic) se uita ca la felul 14,ca la un fel de curiozitate dubioasă.Mi-am dat seama ca aici aşa ceva nu are cum să prindă vreodată.Chiar ma gândeam dacă mai are sens să continuăm trupa din moment ce lumea e aşa inchisă la o muzică care trece de multe stereotipuri metalice.
Trupa insă a mers inainte.Uite ca am avut şi primul concert în Iron City.Nu a fost propriu-zis un concert insa ne-am bucurat de 20 de minute de cantat pe scenă.Mulţumirile se duc către Mihai Vlad care ne-a ajutat cu basul si mai ales ne-a facut propunerea să încercam să cântăm.Reacţia a fost una ciudată:după două melodii ,un rocker in etate déjà ne lua la rost că am cantat prea mult(cantasem numai 2 melodii) şi i-am răspuns ca mai cântăm o melodie si ne dam jos de pe scenă.După ce am cântat a treia melodie nenea s-a îndreptat spre noi insă spre marea noastră surpriză publicul a cerut bis,şi cum publicul are mereu dreptate am mai cântat o melodie.Şi asta a fost tot.
Trebuie să adaug că nu am băgat deloc voce.Dacă faceam asta ne dadeau jos după primele 2 minute.Mai era un puşti care cânta blues de înecat în lacrimi care cică se uita cam ciudat la ce faceam noi,insa era şi normal,nu vezi tot timpul un chitarist si un toboşar care have lots of fun playing music.
Post rock în Romania is a big NO!E prea plafonată societatea asta din punct de vedere social aşa că la ce să te aştepţi la ţara asta din punct de vedere artistic?Dacă ne gandim mult la cum e situaţia ajungi să nu mai faci nimic ;de aceea e bine să mai visezi din când in când.
