Unde uit de mine?De ce?Cand?Atunci cand scuip pe hartie aceste cuvinte sau cand le asez linistit in mii de culori?
Iau albul in dreapta si negrul in stanga.Ma dor mainile sub greutatea culorilor…
Cum sa desenez lumea mea?In alb?In negru?Sau poate gri?Cam limitata paleta asta ,cam limitat jocul asta de tennis.
Suntem izbiti dintr-o parte in alta cu o asa viteza ca ametim.Nu mai stim care e stanga si care e dreapta…Albul?Negrul?Mai sunt in mainile noastre?
E un gri imens!!!O corcitura de culoare….
In joaca noastra adulta ne murdarim pe maini cu griul asta. Si apoi cautam sa ne spalam.Ce pacat ca griul asta nu se duce singur pe apa sambetei,ci mergem si noi odata cu el.Din atatea culori sa ne manjim cu asta?
Ce-o fi mai greu,albul sau negrul?E asa greu sa mergem pe doua carari deodata.Pe oriunde am lua-o tre sa pierdem putina sudoare,putina culoare din noi.Sa fie albul?Sa fie negrul?
Poate la inceput avem atata culoare in noi incat putem colora si lumea din jurul nostru.Apoi,cu timpul,ne pierdem din cromatica initiala.Nu mai vedem bine,si nu din cauza dioptriilor, ci din cauza unui daltonism extrem unde albul e rosul si negrul verdele sau poate invers…
Incepem sa coloram din nou lumea,mai batrani,mai albi,mai negri. Manjim peretii cu griul de pe mainile noastre.Dupa aia stam deoparte si privim tabloul.
Cam innourat azi.Poate ploua…
De ce nu ploua?De ce nu plangem pentru culoare ce o pierdem cu trecerea fiecarei zile?.Sa ploua cu alb?Cu negru?
Sau cu ceva dincolo de culoare?Ceva incolor,ceva ce si pentru cel mai bun ochi trece neobservat.Daca ploua tot timpul nostru pe capetele noastre si noi nu de dam seama ?O ploaie incolora, fara forma, ce curge mereu incercand sa spele creierele noastre de atata gri pe picometru cub.
Astept ploaia.Astept sa ingrop stropi de ploaie in cimitirul avcatic al lumii ce ma inconjoara.Astept sa dau jos negrul,astept sa dau jos griul.Astept….
Iau albul in dreapta si negrul in stanga.Ma dor mainile sub greutatea culorilor…
Cum sa desenez lumea mea?In alb?In negru?Sau poate gri?Cam limitata paleta asta ,cam limitat jocul asta de tennis.
Suntem izbiti dintr-o parte in alta cu o asa viteza ca ametim.Nu mai stim care e stanga si care e dreapta…Albul?Negrul?Mai sunt in mainile noastre?
E un gri imens!!!O corcitura de culoare….
In joaca noastra adulta ne murdarim pe maini cu griul asta. Si apoi cautam sa ne spalam.Ce pacat ca griul asta nu se duce singur pe apa sambetei,ci mergem si noi odata cu el.Din atatea culori sa ne manjim cu asta?
Ce-o fi mai greu,albul sau negrul?E asa greu sa mergem pe doua carari deodata.Pe oriunde am lua-o tre sa pierdem putina sudoare,putina culoare din noi.Sa fie albul?Sa fie negrul?
Poate la inceput avem atata culoare in noi incat putem colora si lumea din jurul nostru.Apoi,cu timpul,ne pierdem din cromatica initiala.Nu mai vedem bine,si nu din cauza dioptriilor, ci din cauza unui daltonism extrem unde albul e rosul si negrul verdele sau poate invers…
Incepem sa coloram din nou lumea,mai batrani,mai albi,mai negri. Manjim peretii cu griul de pe mainile noastre.Dupa aia stam deoparte si privim tabloul.
Cam innourat azi.Poate ploua…
De ce nu ploua?De ce nu plangem pentru culoare ce o pierdem cu trecerea fiecarei zile?.Sa ploua cu alb?Cu negru?
Sau cu ceva dincolo de culoare?Ceva incolor,ceva ce si pentru cel mai bun ochi trece neobservat.Daca ploua tot timpul nostru pe capetele noastre si noi nu de dam seama ?O ploaie incolora, fara forma, ce curge mereu incercand sa spele creierele noastre de atata gri pe picometru cub.
Astept ploaia.Astept sa ingrop stropi de ploaie in cimitirul avcatic al lumii ce ma inconjoara.Astept sa dau jos negrul,astept sa dau jos griul.Astept….
