Gol

Am lăsat timpul să le rezolve pe toate,
Lipsindu-ne de el,de bunăvoie
Şi am rămas locului.Împietriţi.
Cu ochi.
În soare.

Nu mai vedeam cum
Umbrele oamenilor începuseră să semene între ele,
Oamenii să semene între ei umbre,
Să crească,
Şerpi în noi,
Muşcând,otrăvim lumea
Niciodată a noastră,
A celor rămaşi încolăciţi în lanţuri
La scaunele celor puternici
Lătrând...

Atât de puternic uneori
Cât să merităm somnul,
Visându-ne cenuşile
Aruncate cât mai de sus
Ca să putem cădea cât mai departe
În gol.

Noi cuvinte

Melci noi,
Suntem uşor de găsit
După dârele lasate pe plastic.
Înconjuraţi de tăcere,
Şoptim cuvinte
În timpi morţi
Oferind nume valurilor:
Unu,doi,trei.........

Casele noastre,
Aici.Rămân în umbra noastră
Spre strivire de către
Cei care ne-au dat sensuri
Ascunse în spiralele mâzgâlite pe asfalt
Şi ne-au învăţat
Cum să simţim fără să simţim
Când scuipăm cuvinte unii altora
Cât noi ne îndoiam sub greutatea
Propriului cuvânt,
A unei singure silabe:
Om.

artmania

Rock ON la Artmania 2010

post Romania

A trecut mult timp de când nu am mai scris ceva pe blog.

Nu ştiu cum s-a intâmplat dar am ajuns la primul concert de post rock din viaţa mea.Trupa in cauză este una total necunoscută din zona asta insa din lipsă de alte variante ne multumim cu atat.E vorba despre Kokomo.Nu am ce sa zic prea multe despre stilul abordat:e post rock pur şi simplu cu nimic deosebit.


Ce a facut aceasta experienta memorabila a fost energia degajată în concert .Era fix ce imi doream sa văd şi să aud:de la jocuri de lumini până la rupere pe scenă din partea componenţilor trupei.Din păcate publicul(şi aşa in număr foarte foarte mic) se uita ca la felul 14,ca la un fel de curiozitate dubioasă.Mi-am dat seama ca aici aşa ceva nu are cum să prindă vreodată.Chiar ma gândeam dacă mai are sens să continuăm trupa din moment ce lumea e aşa inchisă la o muzică care trece de multe stereotipuri metalice.


Trupa insă a mers inainte.Uite ca am avut şi primul concert în Iron City.Nu a fost propriu-zis un concert insa ne-am bucurat de 20 de minute de cantat pe scenă.Mulţumirile se duc către Mihai Vlad care ne-a ajutat cu basul si mai ales ne-a facut propunerea să încercam să cântăm.Reacţia a fost una ciudată:după două melodii ,un rocker in etate déjà ne lua la rost că am cantat prea mult(cantasem numai 2 melodii) şi i-am răspuns ca mai cântăm o melodie si ne dam jos de pe scenă.După ce am cântat a treia melodie nenea s-a îndreptat spre noi insă spre marea noastră surpriză publicul a cerut bis,şi cum publicul are mereu dreptate am mai cântat o melodie.Şi asta a fost tot.


Trebuie să adaug că nu am băgat deloc voce.Dacă faceam asta ne dadeau jos după primele 2 minute.Mai era un puşti care cânta blues de înecat în lacrimi care cică se uita cam ciudat la ce faceam noi,insa era şi normal,nu vezi tot timpul un chitarist si un toboşar care have lots of fun playing music.


Post rock în Romania is a big NO!E prea plafonată societatea asta din punct de vedere social aşa că la ce să te aştepţi la ţara asta din punct de vedere artistic?Dacă ne gandim mult la cum e situaţia ajungi să nu mai faci nimic ;de aceea e bine să mai visezi din când in când.

retiarius

Roma ,pustie,
Praful,
Sângele,
Primului tigru,
Ultimului om.


Îi văd,
Îi simt obositi dupa atâta timp:
Cât 40 de zile
Cât 40 de ani ,
Nu mai muşcă,
Doar mă strâng,
Încet.

Aş da Lui ce-i al Lui,
Lor ce-i al lor:
coada
pielea
solzii
otrava.

Când n-am să mai pot
Şi n-am să mai strig,
Am să stau sa aştept,liniştit,
Prin ecouri de muşte,să aud paşii
Venind ,coborând,spre mine…

Orb

Pe străzi purtat
De gânduri,
M-am aşezat,
Într-un târziu......

Soare în ochi,
Eu orbul
Ce cu-o oglindă se apară de Soare,
Îndoit,sub cele două coarne
Împungând în spate,
Însetat.

Târziu....
Cerşind mântuirea,
Cerşind un fir din părul tău Ariadna,
Ca să-mi găsesc drumul.....

Marea roşie

Asfaltul de sub tălpile tale
Acum,l-aş preface în nisip fin,
Cald.

Apoi,
Poate că ne-am scrie numele-n nisip.
Tu mi-ai spune Petru ,
Eu ti-aş zambi….

Poate că eu aş spera
Ca mînă de mînă,să despărţim marea ,
Sa pornim……

Şi poate ca mi-aş mai dori
Să nu ma lepăd
Nici măcar o data……

gaudeamus ingurgitur

Unde vor fi trambitele?Unde vor fi urletele de bucurie?Vom avea pe fata regretful ca s-a terminat o perioada foarte frumoasa a vietii noastre pe care am reusit sa o fructificam la maxim?Sau poate va fi doar o scena de blazare din filmul “Reality bites”?

E ciudat cand iti dai seama ca nu te regasesti nicaieri,chiar si dupa studii specializate.Ca acel miriapod din Kafka,incepi sa escaladezi corpurile facultatii,iar profii rad si te impug cu umilinte,tu fiind la mila lor universitara.Fluturii au plecat de mult;batai de aripi pulverizand linistea meditativa ,unde sonore care abia le percepe urechea surzita de atatea formule scrijelite pe pereti negri,tu nu mai ai de mult aripi.Miriapodul din colivie,melcul care se poate plimba pe marginea eternitatii incadrata intr-o cutie de carton,iti dai seama cat esti de mic.Aspiratii mari,ca niste vase de aur goale iar tu ai umblat un desert intreg cautand raspuns la intreabare socratica “Cine sunt eu?”

Nietzsche ar fi raspuns ironic “Eu sunt cel ce sunt”,urmat apoi de un ras isteric,in maniera sa obisnuita.Totusi avem si ceva divin pe acolo,adimensional si fara o forma anume,ascuns printre vintre si bastonase,asteptand sa fie gasit cumva.Pacat cand ajungi sa te necunosti din ce in ce mai tare…….

Haide Ulise!Sirenele astea te-au fermecat cu behaielile si mugetele lor.Macar de erau cantece frumoase cantata cu pathos,dulci,infiltrandu-se in urechile tale ca niste serpi fini in timp ce tu gustai mere de aur .Musca cu pofta ,tu acel Adam caruia i se bagau pe gat fructe din acel pom al cunoasterii universitare!Ti s-au deschis ochii cumva?Cunosti binele si raul?Ai aflat moartea?

“Traiasca scoala! Traiasca profesorii! Traiasca fiecare-ntrebator! Traiasca fiecare-ntrebatoare! Fie ca ei sa-nfloreasca de-a pururi!”.Asta ti-a cantat Pan traducand notele si muzica in formule bizare,o teorie ciudata despre electroni metafizici in unghiuri dopate cu prea multa realitate,o realitate aproape virtuala uneori ,un vis din care te trezesti prea tarziu intr-un pat dezordonat,tremurand si de unul singur.Este intuneric.Ai aflat moartea?