Solzi

Te oprești din a-ți înghiți coada
Când începi să rupi tăcerea cu ură.
Acești solzi nu te mai acoperă,
Soarele nu te mai încălzește
Cu nimic.

Bronzul nu mai reflectă lumina
În ochii lumii
Spre vindecare.

Singur,gol,fugi în pământ,
Fără urmă,fără umbră.

Umblare

Durerea ta e mare,
Adâncă,
Furioasă,
Roșie,
Ca sângele care nu cere iertare când curge,
Căci n-are timp,doar culoare,
Prin care nesfârșit rătăcești,
În genunchi,
Uitând din nou să mergi pe apă.

Nous

Când  centrul tău doarme,
Impulsuri abrupte
Sunt valuri timide
Te-aduc înspre larg
Haide Ulise!
Legat de catarg

Când centrul tău doare,
Orbii sunt ochi,
Și palmele pumni,
Nous e prima zăpadă
Așteptând ca să cadă.