” Boala este modul în care moartea iubeşte viaţa, iar individul teatrul acestei slăbiciuni”
Uite ca se-ntampla!Uite ca se poate intampla!Nu degeaba ,dupa ce deschide Pandora(draga de ea!) cutia,ultima iese speranta.Ciudat,aiurea,bizar....
Peste tot parca exista si a doua cale,o portita de scapare ascunsa undeva dupa niste maracini,pe care,cu mainile goale si sangerande ii dai deoparte,stiind ca mai exista o sansa;lucrurile n-o sa mai fie cum erau ,dar vor fi cat de cat asemanatoare.Dau foc la salcia ganditoare din mine,in speranta ca,cu flacarile care se ridica se va lumina cerul iar rugul nu e al meu,ci al orgoliului din mine,necredincios prin paradigma,hiberbolic prin dimensiuni.Din cenusa nu mai rasare pheonixul,nici o fiinta care sa respire de supranatural:doar cenusa,cenusa pierduta in rotocoale de vant absurd si relativist.
Nu mai stiu exact cantitatea de bucurie existenta in viata.Nu e vorba de vreo cantitate sau greutate sau gramaj.Nu a existat vreodata asa ceva.E mai mult o traire,ceva efemer si mic comparativ cu balaurii ce scuipa flegme in loc de flacari ,care in loc sa te inghita te tin intr-o cusca,te ingrasa si asteapta sa vada cum mori scufundat printre cutele de grasime,o gelatina existentiala pe care adenovirusii o folosesc pe post de teren de joaca.Insa sa lasam balaurii.....
Suferinta e cu doua taisuri si se infinge in tine ca un bisturiu.Lasa urme,o memorie imprimata si integrata in epiderma ,in fiinta noastra de zi cu zi.Suntem mai tatuati decat credem:un cerc pentru fiecare suferinta,un lant care atarna la gatul nostru e suma trairii in acest complex de asa-zise consecinte.Cauza-efect?Nu as garanta ca poti oferi un contra-atac la pugilismul organic,sau o eschiva,fiindca te vei pomeni lovind in gol,gol ,golatec.
Te loveste.Pur si simplu.Stai.Induri si speri sa nu te loveasca mai rau.Jocul e greu,ringul e mic si nu ai vreun antrenament special.Spectatorii?Ei au venit la spectacol.Toti suntem niste spectacole,unii mai reusite,altele mai putin reusite.
Steaua ta norocoasa se indreapta cu viteza spre tine.Fugi?Nu ai timp...Meterorul te loveste cu viteza luminii,inchizi ochii,tine-i bine stransi si zambeste...Vei primi o fotografie post mortem....
Poate o iluzie?Speranta nu ti-o da nimeni si nu ti-o poate lua nimeni.Renunti de unul singur la ea.Suferim de speranta?Speram a suferi?
