Cuvinte calde.....

E cald !!!Ma gasesc undeva pe la etajul cinci,imbracat in sudoare si Nivea saraca nu mai face fata…Nivea,ce nume dulce!O las sa imi asupreasca porii cu jocurile ei tandre de deodorant.Iti multumesc Nivea ca imi esti aproape !Nivea iti multumesc ca reusesti sa ma ascunzi de propria putoare!Nivea,cum se face ca te gasesc pe rafturile atator magazine ?Cu toate astea , tu imi spuneai ca imi esti fidela….Eu te cred….

Ce ne facem cand avem de confruntat asa de multe dezamagiri olfactive?Ceva pute!
Mai ales in zilele de vara,alergand prin Bucurestiul haotic,dand peste tot de caini vagabonti si miors de ghena.Unde sa fugi?De cine?Apare intrebarea:de ce am venit aici?
Nu e o intrebare de calibru existential,dar totusi…..

Esti inconjurat de atatia oameni,insa,pe de alta parte,ai un sentiment al pustiului,al izolarii:incepe de la metroul arhiaglomerat de ora 14 si se termina cu metroul de ora 11:20 de la Gara de Nord,cu putini oameni si cu o voce care te atentioneaza cu privire la urmatoarea statie.Cand mai iei in considerare si acest asalt termic,te apuca toate sudorile…te simti ca si cum ai fi in….

Ce o fi iadul?Sartre avea o propunere teoretica in “Cu usile inchise”:sa trebuiasca sa suporti niste oameni o eternitate…Poate o alta varianta ar fi sa umbli de unul singur la 40 de grade,cautand umbra,gasind-o si apoi fiind dezamagit ca si acolo este cald,numai ca nu este lumina.Ce te faci apoi cand se lasa noaptea si totusi asfaltul inca ne imbie la senzatii termico-olfactive?Induri ,astepti….

Asa ca poate nu e musai lumina de vina.Poate prea multe betoane,poate prea multa monotonie si tristete ce intra in componenta asfaltului pe care calcam in fiecare zi,umbland de colo colo.Cine se mai simte bine intre patru pereti?Si mai spunem ca iubim animalele…
Ajungem sa ne taraim:din metrou in autobuz,din autobuz in tramvai,etc etc.Ajungem vreodata undeva?Undeva unde sa conteze cu adevarat prezenta noastra.Nu stiu.


Avem certitudinea ca ne asteapta un dus placut ,dupa inca o zi de munca pe care o vom repeta ceva timp de acum incolo.Apoi ne suna prietenii ,va incepe sedinta de clubbing.
Iar o luam pe Nivea in brate,zicand:”Iti multumim Nivea ca nu lasi ca narile altora sa se imbie de adevarata noastra natura si ne ascunzi de aceasta perspectiva jenanta,care ne-ar pune intr-o situatie neplacuta,singura de o asemenea factura,doarece noi in restul timpului suntem fericiti si multumiti cu cine suntem,de cine suntem si pentru cine suntem.”Puuufff!!!!

Culori

Unde uit de mine?De ce?Cand?Atunci cand scuip pe hartie aceste cuvinte sau cand le asez linistit in mii de culori?

Iau albul in dreapta si negrul in stanga.Ma dor mainile sub greutatea culorilor…
Cum sa desenez lumea mea?In alb?In negru?Sau poate gri?Cam limitata paleta asta ,cam limitat jocul asta de tennis.
Suntem izbiti dintr-o parte in alta cu o asa viteza ca ametim.Nu mai stim care e stanga si care e dreapta…Albul?Negrul?Mai sunt in mainile noastre?
E un gri imens!!!O corcitura de culoare….

In joaca noastra adulta ne murdarim pe maini cu griul asta. Si apoi cautam sa ne spalam.Ce pacat ca griul asta nu se duce singur pe apa sambetei,ci mergem si noi odata cu el.Din atatea culori sa ne manjim cu asta?
Ce-o fi mai greu,albul sau negrul?E asa greu sa mergem pe doua carari deodata.Pe oriunde am lua-o tre sa pierdem putina sudoare,putina culoare din noi.Sa fie albul?Sa fie negrul?

Poate la inceput avem atata culoare in noi incat putem colora si lumea din jurul nostru.Apoi,cu timpul,ne pierdem din cromatica initiala.Nu mai vedem bine,si nu din cauza dioptriilor, ci din cauza unui daltonism extrem unde albul e rosul si negrul verdele sau poate invers…
Incepem sa coloram din nou lumea,mai batrani,mai albi,mai negri. Manjim peretii cu griul de pe mainile noastre.Dupa aia stam deoparte si privim tabloul.
Cam innourat azi.Poate ploua…
De ce nu ploua?De ce nu plangem pentru culoare ce o pierdem cu trecerea fiecarei zile?.Sa ploua cu alb?Cu negru?
Sau cu ceva dincolo de culoare?Ceva incolor,ceva ce si pentru cel mai bun ochi trece neobservat.Daca ploua tot timpul nostru pe capetele noastre si noi nu de dam seama ?O ploaie incolora, fara forma, ce curge mereu incercand sa spele creierele noastre de atata gri pe picometru cub.

Astept ploaia.Astept sa ingrop stropi de ploaie in cimitirul avcatic al lumii ce ma inconjoara.Astept sa dau jos negrul,astept sa dau jos griul.Astept….