Am auzit ca un pustan s-a sinucis dupa ce mama lui i-a confiscat CD-urile cu rock.Ma intristeaza lucruri de genul asta.In primul rand e vorba de viata unui om.Mi se pare stupid cand oamenii tin asa de mult la muzica.Nu ma intelegeti gresit,e normal sa-ti placa(culmea e ca ajungi sa crezi in ceva care nu e palpabil,deci nu exista.Si totusi e acolo.Metafizic nu?Meditati la asta in momentele de poluare fonica zilnice.)Dar sa devina un fel de cult?O obsesie?E trist atunci.Prin muzica ar trebui sa te regasesti pe tine si sa te dezvolti in latura frumosului(Dar cand e vorba de black metal?Unde e frumosul?Ati auzit de estetica uratului?Cititi niste Arghezi si mai vorbim.)Ma seaca gesturile astea necugetate gen pustiul care s-a sinucis pe melodia "Adam's song".Viata merita traita iar muzica nu trebuie sa fie mai mult decat...hmmm cum sa zic asta.Imaginati-va un drum pe care mergeti.De o parte si de alta a drumului sunt flori.Va opriti sa mai mirositi cate una.Sa o admirati.Sa o rupeti(orice muzica moare si e uitata in cele din urma).Important e sa nu te departezi de drum.Sa te pierzi printre miresme.Noi decidem .E vorba de vointa omului de a se lasa manipulat. Cand se trece dincolo de asta se ingroasa gluma cat un cheeseburger.Nu mai e libertate .Si toata libertatea care normal ar trebui s-o simti datorita muzicii se pierde.Pentru ce?Sa ai un om care il consideri genial?O muzica geniala?Nu exista chestii de genul asta.Noi credem ca exista.Fac pe nuhilistul si-mi place.In concluzie e bine sa nu fim sclavi.Sa ne plafonam in muzica?E foarte buna.Dar omul trebuie sa caute mai mult.Cat de muzicala o fi dragostea?Nici ea nu e demonstrabila si totusi e acolo.Sunt prea metafizic la ora asta si o fac cu buna stiinta.E trista lumea asta.Ar fi si mai trista fara muzica.Ceva de genul asta:
