apropo de calusari

Modernitatea asta …

Am fost duminica la un targ de traditii la Muzeul Satului.Experienta a fost una surprinzator de placuta,ceea ce sincer nu prea ma asteptam.Recunosc ca de 3 ani de cand stau prin Bucuresti nu prea am avut curiozitatea sa intru pe acolo.Si ma intreb de ce nu am avut acea curiozitate…..

Probabil mergem pe idea de out of fashion/demodat.Really?Cine stabileste moda pana la urma?Cine zice ca dansul calusarilor este demodat ,dar ,sa zicem,tango-ul e ceva elegant si de clasa care trebuie invatat?Raspunsul e oamenii,la nivel de colectiv,influentati de alti oameni.

Calusarii e un dans supertare:ceva metafora+ceva magie+ceva ritm demential si ai obtine reteta unui dans in care te implici trup si suflet .Avantaje ar fi,si totusi ramane tango-ul.Poate ca pentru pare un pic mai high class,mai cu stil,calusarii fiind un dans de tarani prosti si analfabeti.Sau poate ca pentru oamenii refuza/nu mai pot sa vada latura simbolica a vietii,a trairilor .Si uite cum ajungi sa stai linistit savurand cum se misca Shakira la tv.Nu-I nimic rau in asta,insa cam trist sa vezi cum se pierde ceva plin de simbolism,ceva artistic,intr-un sens autentic si profund.

Pana la urma ,beauty is in the eye of the beholder.Have a beautiful life/lie.

de ce le vorbesti lor in parabole...

Azi am dezamagit un pic sistemul universitar:in loc de doza de cunoastere dintre orele 16 si 18,am preferat sa merg la conferinta domnului Andrei Plesu.Cum era de asteptat a fost o alegere inteleapta,interesanta si de ce nu,instructiva,atribute care nu le regasesc in sistemul educational la care sunt abonat de 3 ani incoace.
“De ce le vorbesti lor in parabole”,acesta era titlul conferintei.Lumea era diversa,dand parca de inteles ca parca ar fi venit mai mult pentru numele lui Plesu decat pentru subiectul “conferintei” in sine.Fiecare cu ce cauta pana la urma….
Discutia s-a invartit in jurul pasajului biblic,abundand in citate si reflectii pe marginea ideii de parabola si ce inseamna ea.Plesu a expus niste idei faine dintre care amintesc cateva:

>drumul care poneste intotdeauna din exterior catre interior(drum in sens spiritual si eventual in sens gnoseologic ).Aici se pornise o intreaga discutie despre ce inseamna sa fii in afara adevarului,ce inseamna sa fii in el,ce inseamna sa ai impresia ca esti in el fara sa fii de fapt.

>despre paradoxul persoanei si discursului lui Hristos:nu pune lumina sub obroc dar in acelasi timp se aplica vorbitul in pilde ca ei sa auda si sa nu inteleaga si asa mai departe…

Ideile au fost destul de multe si nu am stat sa notez ,cum am vazut ca faceau altii.La un momendat s-a glumit un pic pe seama filologilor si felului lor de a interpreta textul,ei permitandu-si sa zica ce e authentic si ce nu intr-un text evanghelic.

Plesu a fost intrebat la un moment dat de un spectator daca stie vreo pilda cu happy end,si el,spre deliciul publicului,a spus ca pana acum nu a plans la nici o pilda.Se mai discuta un pic si pe problema simplitatii credintei,exemplul fiind cel cu baba ,la care Plesu a replicat ca depinde si despre ce fel de baba e vorba.Concluzia a fost ca nu toate babele ajung In rai cum nici toti intelectualii nu ajung in iad.

In final a fost super.Incredibil ca s-a unplut o sala intreaga cu ascultatori si spectator,lucru mai putin intalnit cand e vorba de lucruri ceva mai “cultural spirituale”.Seria de conferinte a debutat excelent,poate si datoria “inculpatului” care a dat din nou dovada de carisma si eruditie.

PS:Plesu ,ca de obicei,a comentat putin si pe marginea prostiei infatuate de care dau dovada oamenii ,parabolele adresandu-se si lor,ei fiind cei din exterior,ei fiind cei care trebuie sa recunoasca faptul ca nu inteleg si abia apoi sa porneasca pe drumul intelegerii.Cel putin asa zicea domnul Plesu….